Noi, arhitectii suntem considerati de oamenii de afaceri ca niste aparitii oarecum interesante, dar avand o insemnatate redusa in succesul unei afaceri care presupune dezvoltarea unei noi constructii. Da, parem mai degraba o bataie de cap decat un avantaj concurential.

Adevarul este ca adesea, in cautarea „marii arhitecturi” putem parea indiferenti la tot ceea ce tine de economic, de costuri. Legaturi intre gargauni si arhitecti se fac frecvent si poate ca destul de des este si adevarat.

Totusi, arhitectii au anumite calitati, poate cea mai importanta dintre acestea fiind abilitatea de a intelege spatiul construit. Intreaga arhitectura moderna este un drum tot mai lung in a perfectiona calitatile functionale ale cladirilor si uneori luam ca un fapt acest lucru, fara a ne mai gandi la importanta proiectelor.

Aceasta abordare functionalista este exact cheia unei arhitecturi de calitate pentru afaceri. O intelegere a faptului ca o noua investitie trebuie sa aiba printre functiunile sale si pe aceea de a fi eficienta economic este cheia unei colaborari fructuoase intre investitor si arhitect.

Arhitectura si Bugetul investitiei

Parametrii investitiei sunt importanti pentru arhitect. Nu va sfiiti sa le comunicati acestora cifre, atat cele pe care le estimati in ceea ce priveste costurile, cat si cele in ceea ce priveste veniturile ulterioare.

Bugetul inseamna costurile cu terenul, costurile de executie, costurile de proiectare, avizare si autorizare, costurile bancare samd. Odata ce acestea sunt impartasite proiectantului, acesta stie unde si cum pot fi si trebuie orientate eforturile. Arhitectii pot estima realismul unor astfel de date si pot proiecta in consecinta. In plus, pot cauta solutii care sa diminueze sau sa evite unele dintre ele si va pot oferi consultanta in a descoperi costurile care la prima vedere nu sunt evidente.

Nisa de piata a cladirii viitoare

Arhitectii studiaza mereu proiectele de succes ale altor arhitecti, atat din tara, cat si pe plan mondial. Probabil ca suntem primii care aflam despre noi solutii pentru locuintele sociale, ultimele trenduri ale spatiilor de birouri. Foarte multi cauta in permanenta solutii noi atat pentru probleme vechi, cat si pentru cele noi. Teoria arhitecturii intotdeauna s-a preocupat de modul in care proiectele reflecta stilul de viata si de munca al oamenilor, dar si invers, cum spatiile proiectate pot raspunde cat mai bine acestor schimbari si reinterpretari.

Un arhitect poate studia pentru un bloc de apartamente, atat posibilitatile unor standarde inalte, cat si pe cele economice. Modul de gandire este un cotinuu balans intre scara mare, urbana si cea umana, detaliilor. Solutiile pot fi adesea surprinzatoare.

O problema a pietei imobiliare din Romania este lipsa sa de varietate. Exista nise de piata intregi, total ignorate de investitori. 4-5 ani toata lumea a construit “apartamente de lux”, “condominium-uri” si spatii de birouri pentru multinationale, ingramadindu-se practic pe un segment foarte ingust, ignorand pana la desavarsire locuintele mici si ieftine sau spatiile de birouri pentru firmele mici si mijlocii: exact ceea ce acum incearca sa sparga gheata crizei.

Proiectul incepe dinaintea deciziei de a investi

Una dintre cele mai mari greseli este aceea de a incepe proiectarea mult dupa ce decizia de a investi a fost luata. Odata ce terenul pune probleme care nu au fost evaluate, sau tema de proiectare nu are o nisa de piata clara, datele de la care se porneste proiectul sunt confuze si duc la rezultate confuze. Se fac economii acolo unde nu ar trebui facute, iar dezvoltarea imobiliara devine un razboi al metrilor patrati construiti.

Studiile de fezabilitate si prefazibilitate sunt intotdeauna mai ieftine chiar daca nu se realizeaza nici o investitie mai tarziu, decat costurile legate de vandabilitatea mica a unor apartamente, de exemplu. O simpla consultatie poate opri achizitionarea unui teren care ar pune probleme mari mai tarziu.

Obiectul de arhitectura poate spori sau scadea valoarea investitiei

Mai sus am explicat de ce performanta economica este o functiune a oricarei cladiri. Expresivitatea estetica este, la randul sau tot o functiune a cladirii. Cu aceasta afirmatie probabil ca putini arhitecti sunt de acord, insa o cladire care nu stimuleaza pozitiv din punct de vedere vizual practic nu isi indeplineste rolul.

Cei mai multi comentatori aprecieaza succesul produselor recente ale Apple (iPhone, iPad) prin designul lor desavarsit. Nu exista practic nici un motiv pentru ca investitiile imobiliare sa nu fie la fel. Cladirile pot avea sau nu un prestigiu independent de raportul venit/investitie, insa cladirile prestigioase au mult mai multe sanse sa reprezinte si un succes comercial.

Incepeti cu arhitectul!

Scopul unei afaceri imobiliare trebuie sa poata fi exprimat usor: “Vreau sa construiesc apartamente cu 35.000 Euro si sa le vand cu 45.000″.

Pornind de la aceasta afirmatie simpla, un arhitect va poate ajuta dinainte de a hotara daca merita sau nu sa investiti intr-un proiect de dezvoltare:

• Sa stabiliti impreuna parametrii tehnici pe care terenul trebuie sa-i aiba
• Sa alegeti dintre ofertele de achizitie ale terenulurilor
• Sa vedeti ce, cat si cum puteti construi pe un teren anume
• Sa schitati impreuna primele planuri
• Sa evaluati costurile pornind de la un anteproiect

Performanta unei investii este asigurata numai daca de al inceput se stiu toate datele de mai sus. Singura posibilitate de a reusi fara o astfel de cercetare este daca o noua bula imobiliara tocmai incepe sa se umfle.

arhitect Octavian Ungureanu

Citi mai multe articole pe aceasta tema!

Proiectul, inceput in 2010 a vizat modernizarea vilei in care TOSTO ROMANIA isi are sediul din Bucuresti.

Cladirea, construita in 1991, era constituita din subsol, parter, etaj si mansarda.

Proiectul de Arhitectura, Rezistenta si Instalatii, a propus demolarea mansardei si construirea unui etaj complet, adecvat activitatii principale a beneficiarului (proiectarea de utilaje industriale). Lucrarile au fost realizate in baza unei expertize tehnice. Conform acesteia, realizarea unui etaj pe o structura metalica nu presupunea consolidarea nivelurilor inferioare.

Atat proiectul de arhitectura, cat si cele de rezistenta si instalatii, precum si expertiza tehnica au fost intocmite de Trilitica Frame Invest.

Lucrarile de constructii au fost incredintate firmei de constructii Cella Invest, condusa de domul inginer Catalin Aranghelovici. Selectia constructorului s-a realizat printr-o licitatie desfasurata pe site-ul nostru de asistenta a clientilor, www.ctf-aic.ro. Pe acest site au fost postate toate piesele necesare executiei: plansele, memoriile si antemasuratorile din proiectele tehnice de arhitectura, rezistenta si instalatii. Aici ofertantii au solicitat lamuriri si in acelasi loc le-au fost furnizate datele suplimentare. Negocierile finale s-au purtat direct de catre beneficiarul lucrarii.

Diriginte de santier a fost doamna inginer Marina Castaian.

Atat legislatia in vigoare, cat si numeroase site-uri specializate includ un continut cadru al studiului de fezabilitate. Dincolo de o lista seaca de piese absolut necesare, putine sunt cunoscute despre acestea.

Arhitectura si Constructii: Faza Studiu de Fezabilitate / Prefezabilitate: Scop

Pe scurt, intregul studiu se bazeaza pe analiza celor doi factori absolut definitorii:

• Venituri
• Costuri

Raportul celor doua valori de mai sus includ rapoartele privind:

1. fezabilitatea tehnologica,
2. fezabilitatea economica,
3. fezabilitatea legal,
4. fezabilitatea operational,
5. fezabilitatea temporala.
6. Desi inclusa practic in cele de mai sus, tot mai des se discuta si de fezabilitatea de mediu, desi, in fond, orice proiect care raspunde pozitiv termenilor tehnologici si legali trebuie sa raspunda si din punctul de vedere al protectiei mediului. Studiile de impact asupra mediului sunt, practic, studii de fezabilitate de mediu.

Scopul Studiului de fezabilitate este sa stabileasca sustenabilitatea economica a intreprinderii initiate.

Cine intocmeste Studiul de Fezabilitate

Adesea, intocmirea Studiului de Fezabilitate cade in sarcina celui care intocmeste proiectul de finantare. Traditional, Studiul de Fezabilitate (pentru cladiri) este intocmit de proiectantul general (arhitecti+ingineri). Adevarul este ca nici unul dintre cele doua categorii de specialisti nu este in masura sa intocmeasca intregul studiu de fezabilitate. De ce?

• Consultantul pentru finantare are ca rol principal incadrarea corecta a proiectului in cadrul birocratic-operational al programelor europene.
• Arhitectii si Inginerii (Aflati in echipa, sub titulatura de Proiectant, sau Proiectant General) sunt profesionisti specializati in proiectarea cladirilor, fie ele civile, agricole sau industriale. Desi este practic imposibila realizarea oricarei cladiri fara proiectant, aproape nimic din complexul de relatii economice impuse de un proiect nou nu sunt la nivelul acestora de expertiza.

Studiul de fezabilitate nu se refera insa nici la o completare a unor rubrici in tabele predeterminate, nici la proiectarea celor mai minunate cladiri. Studiul se refera la viabilitatea proiectului, la profitabilitatea sa. Presupunand prin absurd ca finantarile ar acoperi 100% din investitie, chiar si in aceste conditii activitatea economica poate fi neprofitabila si neperformanta.

Beneficiarul este cel care trebuie, in fapt, sa conduca Studiul de Fezabilitate. De ce? Clientul este cel care poate evalua in permanenta punctul in care raportul venituri/costuri este favorabil sau nu. Pentru orice afacere industriala, agricola sau comerciala, acesta este cel care stie in ce masura profituri viitoare pot sa se nasca din proiectul in lucru.

Acestuia ii sunt subordonati:

• Tehnologiul (pentru dimensionarea fluxurilor de materii prime, energie, productie in industrie si agricultura). Ei stabilesc de ce este nevoie pentru a asigura coerent un flux de productie, valorile tintite de productie, alegerea utilajelor samd. Bineinteles, discutam de tehnologi pentru investitiile care presupun un ciclu de productie.
• Specialistul de Marketing: Stabilirea capacitatii de productie este practic imposibil de determinat fara un studiu preliminar al pietei bunurilor sau serviciilor produse sau oferite, niveluri de preturi, precum si o proiectie viitoare a evolutiilor acestora.
• Arhitectii si Inginerii (Proiectantul General) care sunt in masura sa “imbrace” un flux de productie cu constructiile necesare: hale de productie, de depozitare, cladiri civile, instalatii. Ei determina ce investitii sunt necesare pentru a asigura indeplinirea conditiilor minime de Siguranta Structurala, Siguranta in Exploatare, Securitate la Incendiu, Sanatatea oamenilor, Economia de Energie si Izolarea Termica si Hidrofuga, Protectia Mediului, atat din punctul de vedere al fondului construit, cat si din cel de vedere al masurilor similare impuse de utilizarea tehnologiilor de productie.
• Consultantul de Proiect: strange toate aceste date si se ingrijeste de forma corecta din punctul de vedere al tipicului necesar prezentarii unui proiect de finantare.

Studiul de Fezabilitate (SF) ca parte din procesul de proiectare

SF-ul nu este o poza a unei activitati, ci este un instrument de lucru pentru intreprinzator (initiatorul sau).

Probabil ca nu exista practic nici o activitate umana care sa nu fie, intr-un fel sau altul, profitabila. Masura in care aceasta este profitabila este modul in care raportul definit mai sus (Venituri/Costuri) este reglat.

Pentru a pastra acest raport cat mai bun, exista intotdeauna doua cai:

- Maximizarea Veniturilor: Obtinerea unor produse /servicii cu o valoare adaugata cat mai mare, reprezentand un segment de piata cu un potential cat mai mare.

- Reducerea Costurilor: Se aplica asupra celor doua mari componente ale sale: investitia imobiliara (teren + cladiri), investitia de baza in complexul de utilaje tehnologice sau dotari, minimizarea costurilor de exploatare.

Minimizarea investitiei imobiliare. Cum se realizeaza?

1. dimensionarea stricta a spatiilor la parametrii impusi de fluxul tehnologic sau de serviciile furnizate. Oriunde, fiecare metru patrat in plus de constructie costa suplimentar si orice investitie are un prag de rentabilitate.
2. folosirea unor solutii constructive cat mai eficiente economic si tehnic
3. dimensionarea corecta a fluxurilor tehnologice: este strict legata de punctul 1. O abordare eficienta trebuie sa inteleaga orice constructie ca o “carcasa” in cadrul careia se realizeaza activitati umane. Dimensionarea incorecta a activitatii, a capacitatilor de productie, de aprovizionare duce direct la o dimensionare improprie a “carcasei”. Aceste dimensionari incorecte se traduc mai tarziu prin investitii suplimentare sau prin disfunctionalitati in procesul de productie, sau in serviciul oferit.
4. alegerea celor mai eficente amplasamente. Desi de obicei terenurile sunt deja achizitionate, aceasta nu este probabil cea mai buna solutie. Studiul de amplasament trebuie sa asigure pe de o parte cele mai scazute costuri de achizitie si echipare edilitara, pe de alta parte sa rspunda nevoile activitatii economice de baza: acces la sosele, drumuri, cai ferate si apropierea de centrele populate pentru investitiile industriale, zone turistice cu perspective placute pentru activitatile de turism, etc. Aceste caracteristici pot asigura adeseori succesul unei intreprinderi, iar lipsa acestora, poate fi o garantie pentru nereusita.

Minimizarea investitiei de baza in complexul tehnologic /dotari + Micsorarea costurilor de exploatare

1. Folosirea de utilaje/echipamente/dotari conform unor prioritizari din punct de vedere al performantei economice: Achizitionarea de utilaje/echipamente de ultima ora strict in cazul in care acestea asigura un avantaj competitional direct + economii la cele neesentiale pentru marirea competivitatii economice
2. Marirea Eficientei Energetice. Aceasta poate merge pana la obtinerea independentei energetice, prin cogenerare (solara, eoliana), si economie prin eficienta consumului energetic (izolatii etc). Nu se mai indoieste nimeni ca energia va fi din ce in ce mai scumpa, dupa cum consumurile mondiale tind sa fie tot mai mari, in ciuda recesiunilor.

Greseli Frecvente

Evident, tratarea superficiala a oricarei laturi a studiului de fezabilitate este o greseala, insa:

Neglijarea investitiei

• Incredibil, dar aceasta este cea mai mare greseala! Investitorii se concentreaza exclusiv pe indeplinirea formulelor birocratice (importante, bineinteles), neglijjand uneori total orice abordare economica a proiectului, uneori chiar si atunci cand aceasta este exact domeniul propriu de activitat! Investitia este privita ca o simpla achizitie a unui nou utilaj sau ca accesul nesperat la o sursa nerambusabila.
• Trebuie inteles ca finantarile nerambursabile sunt un factor perturbator al pietei, acestea oferind avantaje concurentiale aplicantilor. Folosirea necugetata a acestora insa diminueaza pana la anulare avantajul potential. In plus, oricand principalul concurent poate accesa exact aceleasi resurse care folosite eficent pot anula total acel castig initial.

Neglijarea proiectelor de constructii

• Mai ales in domeniile in care cladirea reprezinta principalul obiectiv al proiectului, atitudinea este ridicola. Realizarea unor proiecte de arhitectura in 1-2 saptamani, ignorarea oportunitatilor oferite de locatii sunt obiceiuri foarte des intalnite. Chiar inainte de calitatea serviciilor, calitatea arhitecturii unei pensiuni este cea care primeaza. De aceea interpretarea contabila a unui proiect de pensiune sau de orice alta constructie hoteliera este o eroare capitala. Orice investitii in mobilier, televizoare si capete de dus nu pot aduce inapoi ceea ce se pierde printr-o imagine fada, saracacioasa, a constructiei.
• Nici celelalte domenii de activitate nu sunt ferite de aceasta greseala. Dupa cum arhitectura “imbraca tehnologia”, si tehnologia trebuie pliata uneori pe ceea ce constructiile pot oferi eficent economic.

Ratiunile deciziei de a investi

• Stabiliriea parametrilior de fezabilitate este prima decizie care trebuie luata. O activitate economica fezabila este cu atat mai performanta cu cat se poate finanta si nerambursabil. O fabrica de produse alimentare, amplasata intr-o zona agricola importanta, cu acces la piete importante, cu utilaje, tehnologii performante, furnizand produse de calitate si la preturi competitive, cu un consum eficent de energie este virtual oricand fezabila. Un astfel de proiect poate fi usor adaptat cerintelor finantarii nerambursabile, devenind astfel o extraordinara sursa de venituri.

Luarea deciziei de a investi trebuie sa tina cont exclusiv de fezabilitatea intrinseca a proiectului si nu sa porneasca de la sursa de finantare spre proiect. Revenind la exemplul cu pensiunile turistice: Functionarii care evalueaza proiectele nu au uneltele necesare masurarii frumusetii peisajului zonei turistice, frumusetea constructiilor, eficienta spatiilor. Ei sunt limitati la a evalua proiectia lor contabila. Costurile de executie nu au cum sa spuna niciodata cat de minunata este o casa.

Contactati-ne pentru o consultatie gratuita!

Compania noastra, Proiectare Arhitectura, Structuri de Rezistenta, Instalatii, acorda cate o consultatie gratuita persoanelor fizice sau juridice care doresc sa construiasca, sa dezvolte un proiect imobiliar sau sa demareze un proiect de investitii

1. Blocul Artistilor

La inceput este vorba despre artisti, apoi despre studenti.

Utopic/nerealizabil: “Cumpararea de catre primarie a unor apartamente” presupune o investitie foarte mare. Daca am discuta despre 10 apartamente, ar insemna ca discutam despre cel putin 500.000-600.000 Euro.

Atelierele deschise la parter: Cumpararea/inchirierea acestor spatii inseamna din nou sute de mii de Euro.

Discutam deja de aproape 1.000.000 Euro

2. Expozitia permanenta

Nu suna rau. Nu suna rau deloc.

De ce ar fi insa expozitia limitata la cei 10 artisti/studenti? Numarul este ales de mine, insa nu conteaza care este, ideea ar fi ca vorbim de un numar limitat, de oameni cumva obligati sa expuna contra unei locuinte scump platita de comunitate.

Daca vorbim despre o expozitie, de ce nu am discuta despre o expozitie continua in care sa expuna, permanent:

• Orice artisti plastici
• Studentii la arte frumoase
• Artisti “naivi” din sanul comunitatii?

3. Atelierele artistilor

Atelierele deschise, permanent par intr-adevar, o idee buna. Nu vad insa de ce ar trebui inchisa “shaormeria” pentru asta.

Haideti sa ne gandim putin. Saormeria, impreuna cu cea de pe partea opusa atrag in mod normal sute, daca nu chiar mii de oameni din cartier aici. De ce sa le taiem poate unicul punct de interes (chiar daca este gastronomic), cand s-ar putea beneficia de el?

Ipoteza:

- Zona este activa deja social/urban in prezent. Exista o saormerie, peste drum se mai deschide una. Discutam asadar de un bun vad comercial. In plus, mancarea este intotdeauna asociata cu petrecerea timpului liber.

- Zona este si un nod de circulatii (pare sa fie o statie RATB).

- Zona este desconsiderata insa de restul orasului. Cartierul pur si simplu nu are un nume bun.

Concluzia:

Un numar mare de oameni tranziteaza in mod uzual si se indreapta spre aceasta atat in deplasarea prin cartier, cat si ca punct existent de interes. Acesti oameni si aceasta zona sunt insa consideratie a fi o periferie lipsita de sanse si nefrecventabila.

Chiar este nerealizabil? Nu

Am sa va rog sa viztati urmatorul link: Este vorba despre Capoeira, ca mijloc de integrare sociala a copiilor defavorizati.

Capoeira este un gen de arte martiale cu adevarat artistice, un produs al comunitatii centrifugate, defavorizate. Este o arta initiata de sclavii cre mascau prin dans insusirea unor tehnici martiale. Un produs cultural indigen are sanse enorme sa coaguleze interese ale persoanelor defavorizate. Este o preocupare fireasca a membrilor comunitatii, este atractiva si ofera cu usurinta un scop practicantilor sai, indepartandu-i in acelasi timp de obisnuinta unei vieti confuze.

Nu sugerez scoli de capoeira, insa:

- Folosirea unor talente locale care sa expuna, predea, invete copiii si adolescentii din cartier mi se pare ca ar avea sanse de succes. In plus, ar atenua din senzatia unor “transplanturi” cum ar fi cei 10-20 de artisti care sunt ar fi condamnati sa traiasca acolo.

- Crearea unor spatii noi de manifestare:

- Incurajarea micilor afaceri locale. As spune nu inchiderii saormeriei. As prefera ca iubitorii de saorma de la cele doua saormerii sa vada expozitia, sa vada cum se lucreaza in atelierele deschise. Sa-si duca copiii, fratii, surorile sa vada aceste ateliere si expozitii. Sa-si incurajeze cunostintele, prietenii sa-si arate creatiile, de orice fel ar fi ele si sa participe la actiunile viitoare din:

- Un pavilion cultural/expozitional pentru:

• arte plastice, interpretative, mestesugaresti (croitorie, impletit, olarit, reparat).
• discutii, seminarii, conferinte despre practic orice: sanatate, mestesugarie, amenajari interioare, carti, scrieri…orice.
• participare a comunitatii: sa poata veni, sa poata audia, sa poata lectura, conferentia. Pot sa fie si intalniri cu sportivi celebri, artisti….

As modifica asadar proiectul celor de la Idei Urbane, astfel:

• Renuntarea la blocul artistilor si la schimbarea destinatiilor spatiilor comnerciale de la parter.
• Constructia unui pavilion din sticla (vitrina 100%) pe zona actualului spatiu verde, eventual avand un regim de inaltime de P+1, chiar P+2E
• Folosirea vitrinei acesteia
• Amenajarea spatiului verde intre pavilion si Spatiile comerciale de la parterul blocului
• Pastrarea saormeriilor si atragerea clientilor acestora in activitatile cultural-sociale.
• Dezvoltarea unui program vast, cultural cu implicarea membrilor comunitatii, in care sa nu fie refuzate idei.

Pavilionul, inspre "Blocul Artistilor"

Propunere alternativa: Spatiul creat intre bloc si Pavilionul Cultural….

Indiferent de modul in care s-ar putea revitaliza aceasta zona, va recomand sa vizitati www.IdeiUrbane.ro

Imaginea de mai jos este de pe Champes Elysees, e sediul Citroen.

Sincer? Habar nu am ce este istoric si valoros in Bucuresti, dar Micul Paris inca exista: Daca s-ar plimba cineva pe cheiul Dambovitei pe langa tribunal, cam pana la Opereta, perspectiva spre malul opus seamana foarte mult cu ce vezi pe langa Grand Palais. Acuma ce sa facem daca ei au construit palatul cu o suta de ani inainte de a construi noi Casa Poporului? Bulevardul Kogalniceanu, de asemenea, arata ca un bulevard mai mititel de acolo.

Spre deosebire de Paris, Bucurestiul a luat-o din loc mai greu, a fost bombardat, au fost cutremure, demolari si mai rau poate decat toate astea a fost nationalizat. Bucurestiul, chiar in unele dintre zonele istorice (in lungul Caii Victoriei) este un oras destructurat! Piata Revolutiei este o piata destructurata, Carol al II-lea a demolat acea zona pentru a construi ceva nou. Acolo Ateneul, daca te uiti de langa Biserica Kretzulescu arata ca o cocioaba, pentru ca nu exista nici cel mai mic control al perspectivelor.

Dar eu de fapt nu la asta ma refeream, ci la isteria colectiva de a proteja o multime de cladiri mai vechi sau mai noi puse in pericol de “monstrii din otel si sticla”. Este de bon-ton sa carcotesti impotriva peretilor cortina. Mie imi plac. Destul de multe dintre noile cladiri de birouri au cateva calitati greu de contestat: sunt mult mai civilizate decat ce este pe langa ele, mai curate si arata o preocupare a unei parti importante a societatii de sporire a competivitatii. In sinea lor, multi isi doresc sa lucreze in acele cladiri, sa aiba salariile mai maricele oferite de firmele mai performante cu sediile in ele.

Asta este ce numesc eu “Conservationism”! Este discutabil daca sediul Citroen de mai sus este inspirat sau nu, dar arata ca fiind facut in Secolul XXI! Nu putem sa proiectam ca acum 100-150 de ani. Nici macar ca acum 50 de ani. Pot sa bag mana in foc ca nici un arhitect nu ar mai putea sa proiecteze o fatada ca cea care se vede in stanga in imaginea de mai sus.

Tu vorbeai in primul tau post de functionarii din primarii, cand de fapt nu ei sunt problema. Problema este Regulamentul Local de Urbanism care nu este facut de functionari, ci de cei din Scoala. Ei s-au apucat sa traga lectii din urbanismul comunist si au sfeclit-o rau de tot:

• si-au inchipuit ca blocurile sunt ceva ingrozitor. Fals, oamenii cumpara apartamente, atat mai vechi, cat si mai noi.
• si-au inchipuit ca regimuri mai mici de inaltime ar fi mai ok. Din nou fals: Ei au gandit zone imense cu P+2E+M ca o solutie de viitor. Aceste regim de inaltime nu prea asigura randamente economice, in plus se suprapun peste zone cu case P, P+1, maxim P+1E! Langa P+1, P+2E+M arata monstruos. Acestea sunt locuinte prea mari pentru o familie si ineficiente pentru mai multe familii. Un garaj subteran pe un teren mic este un strigat spre faliment, nimic mai mult, rezultand garaje care costa mai mult decat autoturismele care s-ar parca in ele.
• Mansardele! Mansardele sunt o solutie ok de a mari suprafetele locative in casele care au poduri, nu de a adauga mansarde pe blocuri modorne! mansardele sunt total anacronice arhitecturii contemporane. Practic nu exista nici un mod valid estetic de a integra o mansarda intr-o cladire moderna, postmoderna, contemporana. Regulamentul nostru insa se incapataneaza sa invite orice investitor sa faca o mansarda. Stiti de ce? Pentru ca mansarda ii da voie la o marire a CUT-ului cu echivalentul a 60% din ultimul nivel.
• Coeficiente de Utilizare a Terenulurilor mult prea mici. Sunt greu sustenabile economic. Daca inainte de razboi orasul era limitat prin regulamente la actualul inel format din Mihai Bravu, Vacaresti pentru a nu lungi liniile de utilitati si a asigura o dezvoltare compacta, calitativa si cantitativa in acelasi timp, CUT-urile prea mici “imping” orasul mult inafara granitelor sale firesti. Ansamblurile de blocuri dezvoltate prin Bragadiru, Otopeni, Voluntari, practic orice comuna din periferie nu sunt acolo ca era dezvoltatorii chiar nebuni, ci pentru ca terenurile prea scumpe din oras nu pot fi ocupate eficient economic. Dar nu numai blocurile s-au dezvoltat centrifugal, ci si locuintele individuale. In loc ca exact aceste comune si orase periferice sa devina adevarate periferii, din cauza aparitiei dezvoltarilor de blocuri, cladiri de birouri, au devenit si ele, la randul lor, prea scumpe, ducand mii de case ale unor oameni care muncesc si traiau in oras pana la Balotesti, Peris, Sinesti, Crevedia samd. S-a ajuns sa se vorbeasca de Marea Zona Metropolitana care inseamna o suprafata de peste 8-10 ori mai mare decat actualul areal. Absurd, total absurd!

Rezultatul este ca regulamentul lor a distrus Cartierul Primaverii, de exemplu. De la P+2E+M pana la P+3E, apoi P+4E nu a mai fost decat un pas. In acelasi timp lasa zone intregi destructurate de izbeliste. Forteaza zeci de mii de persoane sa faca PUZ-uri si PUD-uri, alimentand si coruptia in acelasi timp. Iar cele de mai sus nu sunt toate prostiile de acolo.

Tu vorbesti de brand. Orasele sunt branduri oare? Nu sunt de fapt manifestarea spiritului unei comunitati? Mansardele hidoase din oras nu au aparut din cauza arhitectilor, chiar daca multi dintre noi ne-am folosit de ele fara reticente. Arhitectii au un cuvant destul de mic de zis in ceea ce se intampla. Comanda sociala atarna cel mai greu. Daca ai citi articolul meu Lectii de Arhitectura: Roma Antica, ar fi mai usor de inteles. Atena nu a stralucit cu atata putere din cauza arhitectilor: Democratia, libertatea culturala, prosperitatea, arta, literatura, filozofia, dezbatarea publica au dus-o acolo. Arhitectii oricat de mult si-ar dori nu pot proiecta o Agora. Agora este un teren viran initial in care comunitatea se aduna. Arhitectii pot doar sa proiecteze portice frumoase, iar sculptorii s-o infrumuseteze cu statuile lor. La fel, Roma antica avea ceva in insasi maduva societatii care cerea constructiile de teatre, terme, circuri, piete, temple…..

Un arhitect nu poate proiecta un tribunal cand nu exista insasi notiunea de justitie. Nu cladirea creaza functiunea, ci functiunea creeaza cladirea.

Dar revenind la brand si la ultimii 20 de ani… prin ce s-a evidentiat  Bucurestiul in ultimii 20 de ani? Prin productivitate (Da, Bucurestiul are un PIB pe cap de locuitor la nivelul UE) si prin deschiderea fata de tehnologie: internet, it, comunicatii, masini, gadgeturi. Avem Facebook si bloguri, telefoane si internet. Unde este viitorul orasului? Eu cred ca aici, in tehnologie, servicii, libera initiativa!

Lipscanii si zona inconjuratoare au zacut in paragina 20 de ani. Devenise unul dintre cele mai triste locuri din oras. Bine, acum e plin de cafenele, asa o fi, dar libera initiativa l-a readus la viata. Sunt convins ca nimeni nu anticipa aceasta schimbare la fata a cartierului. Eu mi-l inchipuiam plin de magazine de fitze (ca Via  Monte Napoleone din Milano), de birouri de fitze, dar… Poate ca ar fi fost mai interesant daca se umplea cu galerii de arta, sali de teatru de buzunar si asa mai departe, dar de fapt aici este comanda sociala. Asa ca noroc ca nu m-a lasat nimeni pe mine sa decid ce sa se faca in zona Lipscanilor, ca probabil ruinele ar fi fost mai multe astazi. De ce? Pentru ca un om sau o breasla nu pot sa actioneze in modul in care o piata se regleaza, pana la urma, singura.

Revenind la brand si la dezvoltarea viitoare. Eu vad un viitor luminos acestui oras daca elibereaza energiile creatoare:

• arhitectura contemporana,
• eficienta economica,
• infrastructura.
• Cladirile vechi si frumoase? Trebuie neaparat pastrate, dar aparitia langa ele a unor noi cladiri, contemporane si de asemenea frumoase nu va face decat sa sporeasca farmecul orasului. Acolo unde fondul vechi, prestigios si frumos s-a destructurat, s-a cariat, plombele trebuie sa fie ultramoderne.
• Monumentele de arhitectura trebuie restaurate, cladirile vechi (dar care nu sunt monumente sau nu trebuie sa fie monumente) trebuie reparate, ingrijite si pastrat, pe cat posibil, cat mai mult din ele. Adaugarile, interventiile, extinderile trebuie insa sa fie facute nu c in secolul XXI, ci cum credem noi ca va arata secolul XXII!
• Cartierele “comuniste”? Isi au, cu siguranta, locul lor in continuare. Odata ce vom invata sa avem grija de blocuri si pe dinafara dupa cum avem grija de ele la noi acasa, vom vedea ca multe dintre ele au anumite veleitati stilistice de netagaduit. Uitati-va la blocurile de pe Mihai Bravu! Vi le inchipuiti noi, albe, fara polistirenul pus de primarii barbari de acum?
• Va puteti inchipui Bucurestiul fara Hotelul Intercontinental? Fara Piata Palatului? Iata interventii cat se poate de comuniste si care, cel putin urbanistic, sunt adevarate succese.  Dar daca ar lipsi aripa noua a Facultatii de Arhitectura?

Bucurestiul este plin de farmec deoarece din seculul al XIX-lea pana in prima jumatate a secolului al XX-lea, a recuperat mare parte din decalajul fata de Occident, adunand unele langa altele cladiri neoclasice, baroce, art-nuveau, neo-romanesti, neo-gotice, dimpreuna cu cladiri moderne. Acum le apreciem pe toate in aceeasi masura, ba chiar cele moderne sunt adesea considerate mai importante decat cele neogotice sau art-nouveau. Acum este momentul ca langa ele sa adaugam cladiri contemporane, post-moderne. Nu P+2E+M-urile impuse de regulamentele de urbanism ci, poate, turnurile gemene de langa Casa Scanteii, Europe House sau Cascade Building.

1. Continuăm să trăim în „realități” paralele multiple

2. Prețuri de 5 ori mai mari (sau mai mult) pentru terenurile cu potențial pentru energia „verde”

1 si 2. Despre tendinta unora de a solicita preturi mai mari, chiar daca evidenta spune ca nu au de ce. Banuiesc ca este foarte adevarat, intotdeauna piata noastra imobiliara a fost plina de cereri nerealiste, nu vad de ce s-ar fi schimbat ceva intre timp.

3. Prețul dorit continuă să se apropie de cel oferit

Cred ca este una dintre cele mai importante observatii pe care am citit-o de muuult timp: Cumparatorul isi urmareste bugetul disponibil intotdeauna. Este unul dintre aspectele pe care imobiliarele si constructiile nu le-au inteles la noi mult deloc, continua sa nu le inteleaga. Cele mai multe produse se “croiesc” pornind de la puterea de cumparare a pietei. Orice dezvoltare imobiliara trebuie sa tinteasca bugete ale potentialilor cumparatori, nu metri patrati, nimic altceva.

Ofertele imobiliare trebuie facute invers, pornind de la bani inspre produs: “Ce pot sa ofer pentru 30.000?”. Daca raspunsul este: “Doar o garsoniera”, acesta este un raspuns gresit in conditiile in care 99% din piata vinde garsoniere de 30.000. Smecheria este ca 30.000 sa ajunga sa coste un aprtament cu doua camere.

La noi, cel putin in perioada bulei imobiliare, calculele se faceau de la metrul patrat, unul dintre cele mai odioase concepte! Cati metri patrati pot sa obtin? Cat de ieftin pot sa construiesc? Cat de mult pot sa cer?

Asa s-a umplut piata de apartamente de 3 camere de 100 mp pe care se cereau 250.000 Euro si care acum sunt pur si simplu nevandabile.

4. “Prima Casa” a început să fie din ce în ce mai puțin importantă, acum că mai multe bănci oferă credite

Prima casa a fost poate una dintre cele mai gresite miscari dinultimii ani, impreuna cu visele frumos colorate ca “se relanseaza” odata ce: se iau miliarde de la FMI si se pompeaza in banci, trece, se vor face niste corectii  vara samd. In fapt aceste politici au amanat la nesfarsit cele doua masuri cu adevarat urgente: 1. Sa cada piata imobiliara cu adevarat, 2 Sa fie executate proiectele falimentare (constructii scumpe, prost gandite, pe terenuri scumpe, cu materiale scumpe, cu manopera scumpa), in paralel cu protejarea nefericitilor care s-au indatorat cu 250.000 Euro sa cumpere apartamentul de mai sus in 30 de ani cu 450 de mii.

5. Proprietățile generatoare de venituri: Încă foarte atractive, încă nu prea multe

Este de bun simt, cu conditia ca veniturile sa fie mai mari decat ratele si nu numai: ca veniturile sa fie evaluate la niveluri corectate si subapreciate. Si o cladire de birouri clasa A, aducea teoretic 300 Euro/mp/an, cu conditia sa nu ajunga sa fie goala la un venit de peste 100.

6. Executări cu prețuri mari = nici o tranzacție, doar discuții

Oriunde in lume, exeutarile se fac si atata tot. La orice proiect s-a luat un avans, s-a mai platit ceva, se mai scoate ceva…. Pierderea poate fi limitata practic la 30-40%. Oricum trebuie facute provizioane pentru 60% din sumele intiale. In plus, acei 60% nu au existat decat in calculatoare. Aici nu vorbim, bineinteles, de creditul de 250.000 de mai sus…. Acolo singura sansa este ca cel imprumutat sa fie convins sa plateasca chiar cu o dobanda de 0,5%, cu amanari, cu termene de gratie, cu orice pret.

7. Inovațiile și ideile noi su[n]t greu de găsit, de aceea sunt foarte importante pentru piața noastră. Bravo, Dle. Popp

As fi foarte rezervat vorbind despre acest domn. Imi amintesc cum incerca sa explice intr-o emisiune ca betoanele din blocurile “comuniste” nu mai sunt bune, ca sunt vechi si… Pentru cine nu stie, betonul ajunge larezistenta sa maxima la 80 de ani de la turnare, in conditiile in care 80% din rezistenta se obtine dupa 28 de zile. Argumentatia acestui domn avea ca singur scop sa arate ca numai in blocurile noi (daca se paote construite de firma dumnealui) se poate locui, tot fondul locativ fiind practic o cpcana a mortii. Urat, foarte urat!

Ce merita acest domn este respectul ca a fost printre primii dezvoltatori din tara. Insa o vizita intr-un cartier Impact (desi printre cele mai bune) poate arata cum proiectarea defectuoasa l-a facut sa piarda milioane de Euro chiar in plin boom imobiliar.

8. Banca: protagonistul care va defini viitorul segmentului

Dupa cum spuneam si mai sus, bancile s-au complacut odata cu piata in a intinde pelteaua, poate=poate se rezolva ceva de la sine. Mult timp nu am inteles de ce au ales sa ierte developerii falimentari* si sa execute exact cumparatorii finali, apoi a fost clar: pentru ca astfel nu au fost nevoiti sa raporteze “la centru”, la bancile mama, pierderi! Bancherii nu au facut nimic altceva decat sa-si salveze scaunele. Probabil ca vor face exact acelasi lucru.

Este posibil ca eventualele restrictii suplimentare ale BNR sa-i panicheze si sa inceapa realmente sa vanda activele nevandabile, falimentare, sau sa inchirieze apartamente studentilor.

Orice vizitator al ruinelor vechii Rome vede ca multe dintre viziunile noastre contemporane asupra cladirii, sunt, de fapt, antice. Ei au construit stadioane, spatii publice, tribunale, parlamentul si utilitati publice cum sunt canalizarea si apeductele. Desi ne consideram mai sofisticati, noi nu am inventat atat de mult.

De fapt, ruinele Romei sunt ruinele cladirilor societatii care a modelat pe de-antregul, cel putin civilizatia europeana (vestica). In ciuda imperfectiunilor, a cruzimii si a coruptiei acea societate a pus bazele dreptului, sistemului democratic si a unei oferte publice nemaintalnite nici pana atunci si poate nici de atunci incolo. Atat plebeii, cat si aristocratii, in orele fierbinti ale amiezelor imparteau aceleasi terme. Aceasta se intampla mult inainte ca Revolutia franceza sa strige: Egalitate!. Sfatul batranilor era caracteristic tuturor civilizatiilor indoeuropene, Curia Iulia (cladirea Senatului) inca sta in picioare. De-a lungul traseului principal al Forumului Roman sunt bazilicile Iulia si Aemilia. In ciuda numelui, bazilicile erau spatii acoperite in care se facea justitia. Dreptul Roman inca este baza codurilor civile si peale, instituind drepturi si principii fundamentale.

Suntem incantati acum de deschiderea Arenei Nationale din Bucuresti. Coloseum-ul avea o capacitate intre 50.000 si 80.000 de locuri. Arena Nationala? 55.000. Aceasta arena imensa, nu era prima: Circus Maximus, mai vechi, se afla la mai putin de 2 km, iar daca alaturi cele doua semicercuri ale Teatrului lui Marcellus, obtii Coloseum-ul. Primele teatre au aparut in Grecia, fiind realizate pe pantele dealurilor. Romanii le-au preluat, realizand unele dintre cele mai grandioase cladiri. Acestea faceau parte dintr-un program prin care atat Republica, cat si Imperatorii imbogateau Cetatea Eterna. Dar nu toate progremele slujeau la fala orasului: Cloaca Maxima (canalizarea) si apeductele sunt printre primele constructii de arta inginereasca menite sa asigure conditiile minime de igiena care sa mentina populatia sanatoasa. Orasul este presarat de temple. Este greu de exprimat umilinta pe care eu, ca arhitect, am simtit-o sub cupola Panteonului. Desi reconstruit in secolul 2, acest templu are mai mult de 2000 de ani. A ramas cea mai mare cupola construita vreodata pana la aparitia betonului armat. Tehnologic, Roma antica era o minune. Betonul, inventia lor proprie, impreuna cu arcul le-au permis sa zideasca structuri nemaintalnite. Perfectiunea zidariilor ar trebui sa faca sa roseasca orice zidar pe care l-am intalnit vreodata.

Celor carora le place sa faca shoping, trebuie sa vada Piata lui Traian! Aceasta este un mall pe 7 niveluri. Trasee lungi sunt bordate de ancadramentele identice, in care se vad inca urmele tamplariei din lemn. Nu este greu sa-ti imaginezi cum marfuri din toate colturile imperiului si poate chiar si de mai departe, erau vandute aici.

Cu adevarat remarcabila este scara la care totul este construit. Forumurile, trasee punctate de agore sunt incredibil de mici. Cladirile, de dimensiuni relativ modeste, trebuie sa fi fost spectaculoase prin modul in care erau percepute. Desi totul este la scara umana, perspectivele sunt monumentale. Distantele de numai cateva zeci de metri faceau pe oricine sa inalte privirea mult in sus pentru a vedea inaltimile acestora.

Forumul Roman vazut de pe Palatin. Toate societatile de tip european, occidental, democratice isi au radacinile in aceasta vale plina de istorie. Desi anii au fost crunti pentru edificile de aici, miile de urmasi ai galilor, celtilor, ibericilor, dacilor, tracilor, grecilor, nubienilor, palestinienilor, dar si ai popoarelor de aiurea sunt intr-un continuu pelerinaj, lipsiti insa de emotii religioase.

Forumul Roman este un triumf al societatii. Sutele de cladiri publice, pietele, termele, teatrele, circurile nu erau posibile fara o comanda publica ferma si clara. Republica si, mai apoi, imperiul s-au construit pentru cetatenii sai, probabil cei mai mandrii cetateni ai unei natiuni din toate timpurile. Roma nu este construita de arhitecti si ingneri. Acestia au fost folositi de Senatul Roman, de imparati, pentru a construi Roma.

Intotdeauna cand trecem prin orasele noastre, trebuie sa ne amintim ca oamenii il construiesc. Arhitectii si inginerii sunt, fiecare in parte, neimportanti. Ei proiecteaza si construiesc, mai bine sau mai rau, in urma comenzii primite. Iar comanda vine atat de la clientul in sine, cat si de la ansamblul societatii. Ceva ma face sa cred ca in urma cu 2000 de ani, era o mare rusine sa construiesti urat, prea mult si fara rost, dupa cum era si sa nu construiesti. Si in Italia am vazut cladiri urate, prost construite, insa apartineau anilor 50-70 din secolul 20.

Adeseori ma gasesc impotriva ONG-urilor care protesteaza aiurea impotriva taierii unor arbori, a demolarii unor cladiri….. Mie imi place cum vechiul CEC se oglindeste in fatada de sticla a turnului de langa el. Vazand Roma, imi este tot mai clar ca ceea ce displace acestor oameni nu ar fi atat ca se construieste, ci ca se construieste prost, urat si fara rost in urma unor comenzi, atat sociale cat si individuale prost gandite, meschine si fara rost. De aceea protestul mut al fiecaruia dintre noi isi gaseste mai usor expresia impotriva “mastodontilor din fier si sticla”. In acest fel, nedreptatea trece dintr-o parte in cealalta, lovind in toata lumea, facand si mai multa nedreptate.

Nu noile cladiri sunt de vina. Este normal ca la inceputul unui nou secol sa construiesti ca in propria ta perioada. Monstruos ar fi sa imiti forme fara substanta ale secolelor trecute. Monstruos este ca uitam ca un oras este construit de comunitatea sa. Mai mult, vazand Roma, uitam ca un oras poate construi o lume intreaga.

P.S.

Desi numesc acest articol

From the most representative project that our Structural Engineering Department did, are:

All the links above are to our webpage (in Romanian only).

For those projects, our engineers had worked with various architects (other architecture firms from Romania).

Problemele nu sunt insa numai la ele, la autoritati. In cazul multor alte finantari, o buba destul de mare este chiar la investitori. Acestia pun pur si simplu carul inaintea boilor, axandu-se exclusiv pe targetul: “trebuie sa atrag X.000.000 Euro!”.

Ce vreau sa spun cu asta? Se finanteaza pensiunile, da? Ura, inseamna ca trebuie sa iau banii gratuit si ma aleg si cu o pensiune! Si este stiut cati bani aduc pensiunile!

Asa este, pensiunile aduc bani, dar numai atunci cand ele sunt bine facute, bine conduse, cand au servicii excelente samd. Culmea, am vazut odata o pensiune cu niste peisaje chiar cam neplacute, insa care cucereste orice oaspeti prin grija proprietarilor care robotesc de dimineata pana noaptea tarziu.

Aproape intotdeauna cei care ne-au intrat in birou, dorind sa construiasca o pensiune, aveau in cap banii si nu pensiunea. In aceste conditii, proiectul este foarte dificil de realizat, pentru ca proiectul oricarei cladiri este o negociere intre proprietar (beneficiar, dezvoltator, investitor, client), arhitect si administratie, mediu, localitate si chiar a bunului simt.

Atunci cand unul dintre cei mai importanti parteneri in acest proces este absent (clientul), fiind preocupat exclusiv de bani, procesul esueaza. In aceste conditii, pensiunea nu mai este o afacere, un scop lucrativ, ci doar o unealta de a atrage banii. O unealta nepotrivita, pentru ca este facuta pentru alte scopuri. Este ca si cand avand un ciocan in mana, trebuie sa strang un surub. E imposibil! Si asta desi ciocanul este una dintre cele mai performante unelte facute vreodata!

Ideea este ca daca cineva chiar vrea sa-si faca o pensiune, trebuie sa se concentreze pe pensiune. Eforturile sale trebuie axate pe colaborarea cu arhitectul, pe studiul zonei, pe evaluarea costurilor, pe cautarea celor mai bune solutii. Pur si simplu, clientul trebuie sa se foloseasca de arhitect ca de o unealta care proiecteaza o cladire foarte performanta, utila, frumoasa, ieftina.

Foarte des, insa, din pacate, arhitectul, proiectul de arhitectura, studiul de fezabilitate sunt vazuti ca niste pasi strict necesari in accesarea fondurilor, impreuna cu copiile xerox, adeverintele si avizele nesufertie care trebuie anexate la dosar.

Acest lucru nu se intampla doar la pensiuni sau mai mult la pensiuni, ci la majoritatea proiectelor de finantare. Dosarul de evaluare devine un scop in sine. In cazul fericit in care finantarea este aprobata, aplicantul are sanse foarte mari de a se trezi cu un dosar inutil in brate si cu o cladire nepotrivita, scumpa si urata, nefunctionala si cu o afacere care este foarte greu de tinut pe linia de plutire.

Am sa scriu cu alta ocazie cum lucruri similare se intampla si cu alte investitii pentru ca investitorul refuza sa iasa din cutie!

Am avut recent o discutie cu un foarte bun prieten pe tema programelor de finantare europeana pentru dezvoltarea resursei umane (POSDRU).

Haideti intai sa vedem ce se intampla cu POSDRU:

• Scopul este nobil, practic finantarea pregatirii continue.
• Banii se aloca organizatiilor (de orice fel) care organizeaza cursuri de pregatire, specializare, instruire, formare samd
• Organizatiile finantate organizeaza cursurile si le ofera gratuit sau aproape gratuit maselor care constituie “resursa umana”

Ce este gresit aici? Sa spunem ca eu as dori sa invat cum sa proiectez “case verzi”, iar una dintre facultatile de arhitectura are un curs care costa 2000 de Euro. Eu nu pot solicita finantare pentru a putea plati cursul in cauza.

Pot in schimb sa organizez prin firma mea, propriul curs de “proiectare de case verzi”! Iau asa 3.000.000 de lei pe masura ce conving arhitecti si ingineri sa vina si sa se plictiseasca (gratuit) la cursul meu.

Ideea este ca in acest mod banii cheltuiti (cam 5.000.000.000 EURO, da, 5 MILIARDE DE EURO ! ! ! !) nu creeaza o concurenta si o plusvaloare pe piata trainingurilor. Daca pe piata ar fi 300 de arhitecti care ar primi cate 2000 Euro (600.000 de Euro!), printre facultatile de arhitectura si constructii, fie ele de stat sau private, s-ar crea o concurenta in a atrage cat mai mult din aceasat suma! Odata ce cursurile ar arata ce potential creeaza pentru absolvent, poate ca alti 500, sau poate chiar 1000 de arhitecti ar solicita bani special pentru a urma aceste cursuri, care ar urma cu predilectie cel mai bun curs dintre cele oferite, incurajand astfel toate mediile: academic, profesional, energetic (verde, da?), mediul inconjurator (verde, da?) samd.

Rezultatul? Pachete de formare profesionala cat mai performante, numai avantaje.

Similar, sa spunem ca finantarea s-ar da pentru proiecte gratuite de case!

Normal mi s-ar parea ca celor care s-ar califica pentru un proiect gratuit sa li se aloce o suma fixa, cu care sa-si comande proiectul de pe piata. Astfel concurenta acerba dintre firmele de proiectare ar oferi proiecte din ce in ce mai bune, mai pliate pe necesitatile viitorilor beneficari.

Daca s-ar practica in acelasi mod ca si cu POSDRU, s-ar finanta 1-2-3-4-5-6 firme de arhitectura care ar face cateva proiecte pe care le-ar oferi gratuit. Calul de dar nu se cauta de dinti, asa ca s-ar putea sa fie niste case scumpe, proaste si nepotrivite.

Cam asta ar fi despre utilitatea modului in care se dirijeaza fonduri acum.